Tips n' Tricks

* De ce ai nevoie? Doar de un prosop de bucătărie și un spațiu gol în congelator. Spală prosopul cu apă rece până se îmbibă complet, apoi stoarce-l puțin.

Întinde-l pe blat si înfășoară sticla în el, apoi introdu sticla la congelator. Las-o acolo aproximativ 10-12 minute. În scurt timp, vei obține o sticlă de vin suficient de rece pentru a putea fi servită invitaților tăi. 

* Whisky-ul se servește în pahare speciale în formă de lalea, nu în halbe, pahare înalte.. și sub nicio formă în pahare de plastic.

Adaugi ceva? Majoritatea experților îți vor spune că cel mai bine este să bei whisky-ul simplu.

* Dacă nu vrei să-ți amorțească papilele gustative din cauza concentrației ridicate de alcool, poți adăuga foarte puțină apă, adică doar câteva picături. Așa vei simți cu adevărat aroma acestuia.

Vrei să-l răcești?

* Dacă te gândești cumva să folosești gheață pentru a răci un whisky bun, vei reuși doar să-l diluezi. Varianta acceptată de experți este cea a folosirii pietrelor de răcire. De acolo și expresia „whisky on the rocks”.

* Boston Shaker. Alegerea preferată a barmanilor profesioniști, Boston Shaker este format din două căni, una mai mare decât cealaltă. Împreună creează o etanșă a lichidului, permițând agitarea sigură și rapidă a cocktailurilor.

* Highball. Pahar înalt și îngust pentru prepararea cocktailurilor lungi.

* Iced. Termen care se referă la o rețetă de cocktail, care necesită umplerea paharului cu gheață. 

* Jigger. Este un măsurător utilizat pe scară largă în cocktailuri. Este fabricat din metal și forma sa seamănă cu o clepsidră sau cu două conuri lipite între ele.

Înainte de toate, să ținem cont că pentru a ne bucura de potențialul maxim al unui vin de calitate, indiferent că e vin roșu, alb, rosé sau vin spumant, trebuie să îi asigurăm condițiile optime de depozitare, indiferent că sticla e desfăcută sau nu.

* Depozitează sticlele de vin deschise într-o poziție verticală astfel încât suprafața care ia contact cu oxigenul să fie cât mai mică.

* Sticla de vin deschisă se va păstra în frigider sau într-un loc obscur și răcoros(maxim 18 grade Celsius).

* Folosește un dispozitiv special pentru păstrarea vinului sau dopul de plută.

Exemplu de dispozitiv special de păstrare:

Pompă vacuumată, coravin, dop de silicon.

Acest lucru poate facilita de fapt pre-digestia alimentelor. Substanțele amare din băuturile nealcoolice, cum ar fi espresso, au un efect similar.

Timpul potrivit pentru consumarea acestui tip de băutură este cu aproximativ o jumătate de oră înainte de masă. După ce mănânci, medicii recomandă o plimbare ca fiind cea mai bună formă de a-ţi ajuta stomacul în procesul digestiv.

Specialiştii spun că nu alcoolul este cel care ajuta la procesul de digestie, ba chiar din contră, acesta îngreunează funcţiile stomacului în procesul de digerare.

În consecinţă, băuturile tari nu sunt benefice digestiei. Totuşi, lichiorurile produse pe bază de plante, consumate înainte de masă, pot fi plăcute. Dar, medicii amintesc din nou, că nu alcoolul, ci substanțele amare pe care acesta le conține stimulează membranele mucoase ale stomacului pentru a uşura aciditatea.

Chiar dacă ambele băuturi mexicane sunt produse din agave, există diferențe fundamentale între acestea, deoarece orice Tequila este Mezcal, dar nu orice Mezcal este Tequila.

* Sunt produse din tipuri diferite de agave

Mezcalul poate fi produs din aproximativ 40 de tipuri de agave, printre care cele mai des folosite sunt: tobalá, tobaziche, tepeztate, arroqueño, espadín și blue agave (agave tequilana), cel din urmă fiind singurul tip de agave din care poate fi produsă Tequila.

* Localizarea

Deși ambele provin din Mexic, Tequila este produsă în: Michoacán, Guanajuato, Nayarit, Tamaulipas și Jalisco, pe când Mezcalul provine din alte 9 regiuni: Durango, Guanajuato, Guerrero, San Luis Potosi, Tamaulipas, Zacatecas, Michoacán, Puebla și Oaxaca

* Distilarea

Singurul numitor comun al celor două băuturi este că ambele sunt produse din miezul recoltat al plantelor agave, numit piñas, care sunt fierte și zdrobite, adesea folosind tahona, o moară din rocă vulcanică, pentru a extrage sucul de agave care este apoi fermentat și distilat. Tequila este produsă la aburi într-un cuptor industrial și distilată de două-trei ori în case de cupru.

* Etichetarea

Categoriile care apar pe etichetele produselor diferă:

Tequila tânără se numește blanco, silver sau plat.

Pe când Mezcalul este etichetat joven, blanco sau abacado, ambele având până la două luni.

Între 2 și 12 luni ambele sunt etichetate resposado.

După 12 luni, lucrurile se schimbă puțin. Mezcal añejo este denumit orice Mezcal învechit măcar timp de 1 an, în timp ce pentru Tequila añejo înseamnă învechit între 1 și 3 ani.

CE E ȚUICA?

Diferența e dată de materia primă și nu de tărie, așa cum greșit se crede în popor. Țuica prin definiție e cea care este produsă exclusiv din prune, indiferent de gradul de alcool, indiferent de metoda distilării, aceasta având ca unic scop rafinarea băuturii.

Astfel, e greșit să spunem “Am o țuică de mere”, cum și să spunem “Am o țuică de prune”, pentru că e pleonasm. Singura situație în care e corect să spunem “Am o țuică de prune” este atunci când specificăm tipul prunelor folosit. E corect să spunem “Am o țuică de prune bistrițene”, dar nu “Am o țuică de prune”.

CE E PĂLINCA?

Băutura obținută prin distilarea celorlalte fructe se numește pălincă. Astfel e corect să spunem am o pălincă de pere, mere sau cireșe.

CE E HORINCA?

Horinca e denumirea regională folosită pentru țuică și pălincă exclusiv în Maramureș și în unele părți ale Țării Oașului

Champagne

Produsă exclusiv în Franța, șampania este cel mai renumit vin spumant. Denumirea sa își preia originile din regiunea istorică Champagne, iar soiurile principale de struguri folosite la producerea ei sunt: Pinot Noir, Chardonnay și Pinot Meunier. În linia a doua vom mai găsi: Pinot Gris, Pinot Blanc, Pinot Meslier si Arbane.

Prosecco

Când vine vorba de Prosecco trebuie să menționăm câteva lucruri. Prosecco este un vin spumant specific zonei de nord-est a Italiei (Veneto si Friuli-Venezia Giulia). Dar Prosecco mai este și o localitate în apropiere de Trieste și totodată vechiul nume al strugurelui (azi cunoscut drept Glera) din care se face vinul spumant.

Din punct de vedere al calității, Prosecco are 4 trepte de calitate:

* Vini Generici,

* IGP (Indicazione Geografica Protetta),

* DOC (Denominazione di Origine Controllata)

* DOCG (Denominazione di Origine Controllata e Garantita

Cava

Okay. Dorești să te bucuri de un vin spumant foarte bun. Prosecco nu este chiar ce cauți, iar șampania are un preț piperat? Cava se încadrează exact la mijloc. De fapt, Cava este tot o șampanie, însă a spaniolilor. Obținută prin Metoda Traditionala (una și aceeași cu Champenoise, dar din motive geografice spaniolii sunt obligați să-i spună altfel).

Cava, deși se produce preponderent in Penedes, Catalonia, reprezenând totodată și cel mai căutat D.O. (Denominación de Origen), poate fi întâlnita în mai multe areale, răspândite pe tot restul Spaniei.

Trebuie să știm că berile sunt fie lager, fie albe, acest lucru fiind determinat de tipul de drojdie folosit în timpul procesului de fermentație.

Berea lager este făcută cu drojdie care fermentează în partea de jos (de fermentație joasă) a amestecului de bere, iar berea ale este făcută cu drojdie care fermentează în partea de sus (de fermentație înaltă). Există, de asemenea, drojdii care fermentează spontan, în urma cărora se obține o bere ale acră sau cu un gust ceva mai ieșit din comun.

* Lager

Lager-ul este o bere blondă cu o concentrație a alcoolului de aproximativ 4-5%, foarte ușor de consumat și cu spumă puțină comparativ cu alte tipuri. Cunoscută ca fiind o bere ușoară, nu foarte amară, te poate surprinde dacă alegi să optezi pentru un extra lager, care are o aromă ceva mai tare.

* Bere Brună

Din această categorie fac parte cunoscutele tipuri bock și black,  cu o tărie mai mare decât celebrul Pilsner. Sunt brune și ating o concetrație a alcoolului de până la 5-6%. Au o spumă densă combinată cu o aromă puternică amăruie, iar consumul ei se recomandă a fi făcut la temperaturi mai ridicate (8 grade Celsius).

* Stout

Berea stout este făcută din malț care a fost prăjit mai mult. Există, de asemenea, mai multe tipuri diferite de stouts, variind de la cel mai brun (Stout irlandez) la stouts mai puțin brune. Se diferențiază ușor prin concentrația de alcool ridicată, ce poate atinge chiar și 12%.

* Bere nefiltrată

Singura diferență pe care o avem între berile filtrate și cele nefiltrate este eliminarea drojdiei din bere în procesul de filtrare. Bineînțeles, foarte mulți oameni preferă berea filtrată, fiind considerată clară și mai ușor de consumat, dar berea nefiltrată, tocmai datorită lipsei procesului de filtrare, reușește să păstreze odată cu drojdia și diverse vitamine și o aromă mult mai intensă.

* Bere albă

Weizenbier sau Weißbier, această bere a apărut în Germania fiind obținută din grâu. În general vine cu o concentrație a alcoolului de 5-6% și se face ușor recunoscută printre celelate beri având un gust mai slab din punct de vedere al amărăciunii și un conținut mai ridicat de dioxid de carbon. Weizen, în traducere liberă înseamnă „grâu”, iar pentru produsele germane, o vei regăsi foarte des sub denumirea Weißbier (bere albă).

* Bere nepasteurizată

Diferența dintre o bere pasteurizată și una nepasteurizată constă în procesul în care băutura este sau nu tratată termic.

Și anume, o bere pasteurizată este tratată termic, la 60-70 grade Celsius, iar prin acest proces se elimină microorganismele prezente. Totodată, acest proces de pasteurizare o ajută să nu mai fermenteze și să își poată țină calitatea mai mult timp – nu se alterează foarte ușor. Berea nepasteurizată implică absența procesului de încălzire, aceasta fiind filtrată la rece lucru care îi modifică nu doar gustul, ci și termenul de valabilitate. Berea nepasteurizată poate fi consumată între 12 săptămâni și șase luni.

* Indian Pale Ale

Termenul „pale ale” se referă la berea ale produsă doar din pale malț, iar acest Indian Pale Ale a apărut în Anglia, în jurul anului 1800. Acest tip de bere fost răspunsul la problema furnizării berii pentru Imperiul Britanic în est. Deoarece clima era prea fierbinte pentru a fi preparată în India, era nevoie de o bere care să poată supraviețui intacte unei călătorii de șase luni din Marea Britanie. În anii 1780, un berar din Londra, numit Hodgson, a avut o idee, trimițând o bere puternică, bogată, care în mod normal ar fi trebuit îmbătrânită ca vinul ca să poată fi consumată. Berea nu numai că a supraviețuit călătoriei, dar s-a constatat că s-a îmbunătățit semnificativ.

Sake(pronuntat saké), este o băutură japoneză preparată din orez. Această băutură este numită “sake” în engleză și a fost preluată ca atare în toată lumea occidentală, dar, în japoneză, “sake” se referă la băuturile alcoolice în general. Termenul japonez specific pentru această băutură este “nihonshu”, adică “sake japonez”.

Deși este adesea socotit un fel de vin din orez, spre deosebire de vinul adevărat, în care alcoolul este produs prin fermentarea zahărului natural prezent în fructe, sake este produs printr-un procedeu care amintește mai mult de bere.

Pentru a prepara bere, sau sake, zahărul necesar producerii alcoolului este obținut, mai întai, din amidon. Procesul de preparare al sake-ului diferă de cel al berii, căci în cazul acesteia conversia amidonului în zahar se face în doi pași distincți, în timp ce la sake cei doi pași au loc simultan. În plus, conținutul de alcool difera între vin, bere si sake.

Vinul conține, în general, 9-16% alcool, iar berea 3-8%, în timp ce sake-ul atinge 18-20%, procent coborât adesea la 15%, prin diluare cu apă, înainte de îmbuteliere.